Visual

Sticla de siguranta versus sticla de securitate la termopane

Sticla de siguranta versus sticla de securitate Perceptia uzuala a sticlei ca material periculos nu este in totalitate nefondata. Oricine stie ca, atunci cand o sticla se sparge, cioburile sunt ascutite si devin periculoase. Nu si in cazul sticlelor cu protectie. Sticlele cu protectie sunt de doua tipuri: sticla de "siguranta" si sticla de "securitate".

Diferenta intre sticla de siguranta si cea de securitate este data de tipul de protectie pe care il asigura: cea de siguranta ofera o protectie pasiva, iar cea de securitate una activa. Sticlele care se incadreaza in normele de Siguranta si Securitate sunt sticlele tratate termic, securizate si sticlele laminate.

In cazul spargerii, sticla securizata se sparge in bucati foarte mici cu marginile netaioase, riscul ranirii fiind minim. Spre deosebire de cea securizata, in caz de spargere accidentala, la sticla laminata, fragmentele de sticla raman lipite de folia de laminare , iar panoul de sticla ramane in continuare in pozitia fixata.

Astfel, cele doua tipuri de sticla au roluri diferite:

  • cea securizata acopera riscul de ranire;
  • cea laminata acopera riscurile de ranire, cadere, vandalism/efractie, securitate avansata

Sticla securizata se obtine prin incingerea ei la 650° C, dupa care este supusa la o racire rapida, astfel obtinandu-se o sticla mai rezistenta decat o sticla nesecurizata de pana la cinci ori. Aplicabilitate: usi din sticla, ansambluri din sticla, cabine de dus, pereti despartitori de sticla, balustrade de sticla.

Sticla laminata se obtine prin aplicarea unuia sau a mai multor straturi de PVB (PolyVinilButiral) intre doua sau mai multe foi de sticla. Daca sticla se sparge, bucatile de sticla raman atasate de folia de laminare. Aplicabilitate: acoperisuri din sticla, balcoane si balustrade, aplicatii structurale, vitrinele magazinelor, scoli, spitale, banci, podele scari.

Exista mai multe tipuri de sticla laminata, printre care le enumeram pe principalele:

  • 3.3.1 – doua sticle de 3 mm unite intre ele printr-o pelicula de 0,38mm. Este o sticla duplex, mai rezistenta decat o sticla normala si acopera riscul de ranire si cadere;
  • 4.4.1 – doua sticle de 4 mm unite intre ele printr-o pelicula de 0,38mm. Este o sticla duplex care confera o rezistenta mai mare decat sticla duplex 3.3.1 si acopera, la randul ei, riscul de ranire si cadere;
  • 4.4.2 – doua sticle de 4 mm unite intre ele prin doua pelicule de 0,38mm. Este minimul de la care pornim cu denumirea de sticla antiefractie, acest tip de sticla acoperind, pe langa riscul de ranire si cadere, si riscul de vandalism si efractie.